De ce Pygmalion?
De ce Pygmalion?
Numele grădiniței are legătură cu efectul Pygmalion, fenomen psihologic în care așteptările mari duc la o performanță îmbunătățită într-o anumită zonă, iar așteptările scăzute duc la o performanță mai slabă.
Pentru noi, efectul Pygmalion înseamnă că toți copiii devin conștienți de așteptările adulților care se ocupă de educația lor (părinți, educatori, profesori, psihologi). Copiii față de care există așteptări mici vor internaliza această etichetă și vor avea rezultate mai mici, iar cei față de care există așteptări mari vor avea rezultate bune, comportându-se pe măsura așteptărilor.
Prin urmare noi vrem să folosim efectul Pygmalion în modul în care abordăm educația copiilor înscriși la grădinița noastră. Ideea nu este aceea de a avea așteptări absurde de la copii, ci de a le transmite încrederea noastră în faptul că ei sunt capabili să facă ceea ce și-au propus. Îi vom încuraja să încerce singuri și vom fi convinși că pot. Tratându-i astfel, le insuflăm și lor convingerea că POT. Iar acesta este primul pas pentru a reuși: să crezi că poți!
Poți vedea mai jos cum a apărut acest concept, utilizarea sa în artă, creații literare, psihologie,
dar și implicațiile sale în educație.
Conceptul Pygmalion
Pygmalion este o figură din mitologia greacă, legenda sa fiind popularizată în literatura antică prin operele lui Ovidiu, în special în “Metamorfoze”.
Pygmalion era un sculptor talentat din Cipru care, dezamăgit de femeile din jurul său, și -a dedicat timpul artei sale. El a creat o statuie de fildeș a unei femei atât de frumoase și perfecte, încât s-a îndrăgostit de propria sa creație, care în cele din urmă a și prins viață.
Nouăsprezece secole mai târziu, piesa lui G.B. Shaw, publicată la Londra în 1912 şi jucată pentru prima dată la Paris în 1923, exploatează tema legendară a lui Pygmalion. Bernard Shaw îşi alege ca erou un tânăr şi bogat profesor de fonetică, care întâlneşte o florăreasă drăguţă ce vorbeşte cu accent de periferie. Îşi propune să îi predea regulile limbajului frumos şi corect şi să facă din ea o lady. Ceea ce îi şi reuşeşte, de altfel profesorului Higgins: obiectivul său devine realitate. Eliza Doolittle devine o desăvârşită lady, fermecătoare, bogată şi bine educată. Va fi prezentată înaltei societăţi şi i se va oferi o viaţă nouă. La un moment dat, când un tânăr se îndrăgosteşte de ea, Eliza dezvăluie ambivalenţa sentimentelor sale: „…diferenţa dintre o adevărată doamnă şi o florăreasă nu e felul în care se poartă ea, ci felul în care este tratată. Pentru profesorul Higgins, eu voi fi întotdeauna o florăreasă, pentru că el mă tratează ca pe o florăreasă şi întotdeauna o să mă trateze aşa. Dar pentru dumneavoastră (Pickering), ştiu că pot fi o femeie cumsecade, pentru că dumneavoastră mă trataţi ca pe o doamnă şi întotdeauna mă veţi trata aşa.”
Motivare și încredere în sine: Elevii care simt că profesorii lor cred în ei, dezvoltă încredere mai mare în propriile abilități și sunt mai motivați să își atingă obiectivele.
Performanțe academice: Așteptările ridicate ale profesorilor pot duce la creșterea performanțelor academice, contribuind la dezvoltarea potențialului elevilor.
Echitate și incluziune: Profesorii conștienți de efectul Pygmalion pot lucra pentru a-și ajusta așteptările și comportamentul față de toți elevii, promovând o educație mai echitabilă și inclusivă.
Efectul Pygmalion constă în fenomenul influenţării aprecierii rezultatelor obţinute de elevi de părerea pe care profesorul şi-a format-o despre capacităţile acestuia. Ca în mitologia greacă, ideile şi opiniile evaluatorului determină apariţia fenomenului. Predicţiile profesorilor nu numai că anticipă, dar şi facilitează apariţia comportamentelor invocate.
Efectul Pygmalion se manifestă prin intermediul mai multor mecanisme psihologice și comportamentale:
Comunicarea așteptărilor: Profesorii comunică, adesea inconștient, așteptările lor elevilor prin gesturi, tonul vocii și expresiile faciale. Elevii percep aceste semnale și își ajustează comportamentul în consecință.
Oportunități de învățare: Profesorii tind să ofere mai multe oportunități de învățare elevilor de la care așteaptă performanțe ridicate, cum ar fi întrebări mai complexe, sarcini suplimentare și atenție sporită.
Feedback: Profesorii oferă un feedback mai pozitiv și constructiv elevilor în care au încredere, ceea ce îi încurajează pe aceștia să își îmbunătățească performanțele.
Climatul emoțional: Elevii care simt că profesorii au încredere în ei tind să dezvolte o atitudine pozitivă față de învățare și să aibă o motivație mai mare.
