Evaluare psihologică
De ce este importantă evaluarea dezvoltării copilului preşcolar?
Copilul surprinde, uimeşte și provoacă în întregul său proces de dezvoltare. Primii ani de viaţă pot fi consideraţi anii marilor achiziţii, anii acelor lucruri spectaculoase la care părintele este martor zi de zi: surâsul, gânguritul, memorabilii primii paşi, primele cuvinte, interacţiunile sociale, limbajul, gândirea, autonomia, jocul etc.
Dezvoltarea înseamnă progres, înseamnă acumulări cantitative şi calitative care se instituie într-o mişcare ascendentă, de la simplu la complex, de la inferior la superior, dar care uneori are şi stări de involuţie. Evaluarea copilului este extrem de importantă pentru atingerea unor scopuri relevante.
În primul rând, evaluarea dezvoltării trebuie făcută pentru o educaţie timpurie adecvată. O educaţie timpurie adecvată este principala cale de reducere a eşecului şi a abandonului şcolar.
În al doilea rând, evaluarea acesteia este necesară pentru a monitoriza ritmul de dezvoltare, pentru a-i identifica pe copiii din grupurile de risc şi a pune un diagnostic precoce, realizându-se, astfel, intervenţii remediale prin care se evită cronicizarea problemelor psiho-comportamentale. Totodată, evaluarea dezvoltării ne oferă informaţiile esenţiale privind gradul de pregătire pentru şcoală (school readiness) la care a ajuns copilul. Decizia de a da copilul la şcoală la 6 sau la 7 ani trebuie să fie luată prin evaluarea fundamentată ştiinţific a tuturor competenţelor copilului. Acest lucru oferă şansa unei decizii informate, cu consecinţe benefice atât pentru copil, cât şi pentru părinţi.
Fără o bază ştiinţifică, această evaluare în raport cu alţi copii din acelaşi grup de vârstă, poate determina apariţia unor îngrijorări sau temeri, lipsa unei educaţii timpurii adecvate care să vizeze dezvoltarea tuturor competenţelor copilului sau neidentificarea unor probleme reale în dezvoltarea copilului, lucru care poate afecta funcţionarea optimă a acestuia.
Platforma de Evaluare a Dezvoltării (3-6/7 ani)
Pe baza cercetărilor actuale au fost identificate următoarele dimensiuni ca fiind esenţiale pentru monitorizarea dezvoltării copiilor de 3-6/7 ani:
- Competenţele cognitive se referă la capacitatea copilului de procesare a informaţiei, în principal atenţia, memoria, categorizarea, planificarea şi rezolvarea de probleme, limbajul;
- Competenţele sociale se referă la totalitatea abilităţilor copilului de a-şi modela comportamentul, pentru a realiza interacţiuni sociale funcţionale cu ceilalţi. Nivelurile scăzute ale competenţelor sociale se asociază, ulterior, cu performanţe academice slabe, cu incapacitatea de a beneficia de oportunităţile de învăţare oferite de grădiniță şi cu riscul dezvoltării psihopatologice majore (autism, ADHD etc.). Principalele aspecte ale competenţelor sociale care trebuie evaluate, conform literaturii de specialitate, sunt: complianţa la reguli, relaţionarea socială şi comportamentul prosocial;
- Competenţele emoţionale se referă la abilităţile de a conştientiza şi înţelege emoţiile proprii şi pe ale celorlalţi, de a acţiona în conformitate cu acestea şi de autoreglare a propriilor emoţii. Alături de competenţele sociale, competenţele emoţionale evaluate la 3-6/7 ani, sunt cel mai bun predictor al reuşitei şcolare pentru ciclul primar. Principalele faţete ale competenţelor emoţionale ce trebuie evaluate la vârsta de 3-6/7 ani sunt: înţelegerea emoţiilor, exprimarea emoţiilor şi autoreglarea emoţională.
- Competenţele motrice vizează fluenţa şi controlul mişcărilor muşchilor corpului. Aici intră motricitatea grosieră, exercitată de principale grupuri de muşchi (de exemplu: pornirea, oprirea, întoarcerea, urcarea) şi motricitatea fină (de exemplu: mimica feţei, dexteritatea degetelor etc.);
- Competenţele de autonomie personală se referă la capacitatea copiilor de a rezolva independent probleme, fără ajutorul adultului. Autonomia personală este un bun predictor al angajării în sarcini dificile şi al achiziţiei de cunoştinţe prin investigarea directă a mediului. Dezvoltarea autonomiei personale la grădiniță accelerează dezvoltarea competenţelor socio-emoţionale şi cognitive;
- Prerechizitele şcolarizării se referă la cunoştinţele şi deprinderile pe care copilul trebuie să le dezvolte între 3-6/7 ani, pentru a putea dobândi competenţele necesare succesului şcolar. Prerechizitele şcolarizării vizează cunoştinţe şi deprinderi specifice pentru învăţarea scrisului, cititului şi a matematicii.
